Am spart tipare, am ales să fiu make-up artist într-o perioadă în care această meserie nu era cunoscută și nu prea mi-a păsat de ce cred alții
Interviu la 6 maini cu Mirela Vescan, Laura Petrean si Isabela Vasile

 

O mare parte din procesul de remodelare a mintii ramane la nivel subconstient. Este ceea ce se cheama  memorie implicita si cuprinde asteptarile, tiparele relationale, tendintele emotionale. Cum arata aceste trei coordonate in cazul Mirelei Vescan?

Așteptările reprezintă o persectivă greșită asupra vieții, sunt idei limitative care duc la dezamagire și frustrare. M-am așteptat, de exemplu, ca persoanele pe care le-am întalnit în mediul profesional, să gândească la fel ca mine și pur și simplu mi-am luat țeapă.

Așteptarea este rudă cu amânarea, ambele sunt toxice și duc la pierdere de timp și de nervi. Suntem toți cumva educați să ne raportăm la niște tipare relaționale decrepite, asta pentru că mentalitatea colectivă nu are cum să se aerisească brusc, după câțiva zeci de ani de comunism și inhibare forțată a comportamentelor libere.

Eu nu accept să fac ceva pentru că “trebuie” sau pentru că “dă bine”- asta înseamnă a dansa pe muzica altora, nu pe muzica ta. Eu am spart tipare, am ales să fiu make-up artist într-o perioadă în care această meserie nu era cunoscută și nu prea mi-a păsat de ce cred alții, am mers înainte fără să ma intereseze părerea altora.

Tendințele emoționale le-am asociat mereu cu “mersul vremurilor”, eu în fiecare zi îmi iau porția  de realitate, trec în revistă știrile principale. Domeniile mele de căutare sunt: beauty, modă, film, medicină, politică, sport. Îmi place să simt pulsul “trend-urilor” și  dacă tendințele emoționale îmi plac, atunci le port.

 

Am citit undeva o poveste despre o femeie batrana din India care a fost intrebata cum de a devenit atat de inteleapta, fericita si respectata. Si batrana a raspuns: “In inima mea exista doi lupi: un lup al dragostei si un lup al urii. Depinde pe care dintre ei il hranesc intr-o anumita zi.” Avem, asadar, cu totii capacitatea de a incuraja bunatatea, empatia, limitand reaua-vointa, dispretul, chiar agresivitatea. Are domeniul machiajului atat lupul dragostei cat si lupul urii in el?

Privit din exterior, domeniul machiajului pare că are cei doi lupi; lupul dragostei îl traducem prin Forța pe care o are un machior de a oferi mulțumire, fericire și frumusețe oamenilor, iar lupul urii este hrănit cu barfe și comportamente meschine. Eu am însă convingerea că acele persoane care alimentează lupul urii, pur și simplu nu pot fi considerați make-up artiști. Machiajul este o știință atât de complexă și de frumoasă și se ramifică spre toate formele de artă încât cine are timp să alimenteze lupul urii, nu se poate numi machior, make-up artist. Prin eliminare, eu cred ca în machiaj avem doar lupul dragostei.

Cand ai devenit constienta de faptul ca te-ai transformat intr-un pedagog exceptional?

Am crescut într-o familie de cadre didactice, tata a fost profesor universitar, mami a fost asistenta lui și mai aveam mătuși, verișori și prieteni de familie, toți profesori. Cand aveam 8 ani, cel mai bun prieten al meu era un învățător pensionar, care îmi povestea despre istorie (fuseste pe front) și literatură și avea o colecție impresionantă de ziare, din perioada interbelică până în prezent, printre care si publicatii interzise. Am  învățat de ei toți și am învățat și singură și tot singură mi-am ales domeniul de activitate. Încă din perioada în care eram elevă a cursului de machiaj avansat, am început să predau. Am atins docența și în tot acest timp am învățat și tot ceea ce am învățat am combinat cu expertiza. Pe scurt, am aproape 30 de ani de când știu că sunt un bun pedagog.

 

Iti amintesti care a fost primul tau machiaj ca machior profesionist(cum spui tu)? Cu ce produse si accesorii ai lucrat la realizarea acelui machiaj?

Primul machiaj profesionist pe care l-am facut a fost prntru o prezentare de modă. Eram încă elevă, nu aveam fardurile mele dar profesoara mea avea de toate. Multe produse le vedeam pentru primă oara, profesoara mea a adus special pentru prezentare, o cutie cu glitter. Eram uimită și fericită să văd așa o minune, nu am cum să uit asta. Modelul meu era Angelica Neacșu, o frumusețe de fată care urma să poarte o rochie fucsia cu argintiu și am lucrat cu acuarelă și glitter. Lucram cu fond de ten pan-cake, deci foloseam burete de machiaj, cu pudră aplicată sub ochi ca “să fie curat”, aveam voie să folosesc o pensulă de pleoape, una de detalii și una pentru farful de obraz.

Machiajul Agelicăi Neacsu (manechin) mi-am adus primul job, o colaborare de aproape 10 ani, timp în care am predat machiajul manechinului la Casa Studenților Preoteasa.

După primele doua cursuri, Ruxandra mi-a spus: “nu știu ce le faci dar toate elevele sunt topite după tine”

 

Atunci cand te concentrezi pe o colectie, de exemplu, ti se intampla sa iei acel exercitiu ca pe o meditatie si sa intri atat de profund in poveste incat timpul sa se dilate? Cand ai facut, cel mai recent, o astfel de colectie si ce a presupus ea din punctul de vedere al machiajului?

Fiecare colecție o tratez cu respect, mă documentez, desenez, evadez uneori din realitate și când vine ideea, o dezvolt. Îmi place să fac ceva ce nu s-a mai făcut și să sintetizez tema colecției într-un machiaj explicit.

Ultima oară am lucrat pentru o colecție semnată Cătălin Botezatu – Povestea florilor. Prezentarea a avut loc la Paris și a fost un succes frumos, al nostru. O jurnalistă din Franța mi-a spus că  festivalul nostru a facut istorie în țara stilului.

Am activat atunci și elevele și împreună am lucrat, am desenat, am turnat latex și am conceput aplicații florale în stil ornamental, în jurul unui machiaj modern care să poată fi purtat de modele și pentru colecțiile celorlalți designeri.

Imi amintesc cu drag prima întâlnire cu tine. Am avut asa emoții, eram asa fericita ca ma întâlnesc cu Mirela Vescan , încât am anunțat toata familia. Am intalnit un om atat de frumos,  o poveste, cu care mi-e drag si acum sa ma întâlnesc, dupa atatia ani. Deși stiu ca s-au scris atat de multe despre tine, as vrea sa dezvalui oamenilor care te iubesc si te apreciaza cine este Mirela Vescan, omul, artistul, profesorul?

Sunt o persoană normală, am pasiuni pe care le cultiv, o familie, o pisică, un cățel și o școala de machiaj, a mea. Am dezvoltat o metodă de predare a machiajului, unică și cu rezultate foarte bune. Mă perfecționez  de la un curs la altul și chem elevele din spate să le țin “la zi” cu noutățile. Îmi place umorul și iubesc oamenii optimiști și cu dorință de învățare și îmi place să cred că la mine la școală ajunge doar cine trebuie.

 

Părinții te-au invatat sa fii un spirit liber, “Tu sa fii altfel!”.Crezi ca te-a ajutat acest lucru in ceea ce esti acum? Le inveti si tu asta pe elevele tale?

Ce spui tu se combină bine cu originalitatea.

La școală, sunt momente în care  rulez pe un ecran mare, multe tipuri de machiaje pe care le analizez împreuna cu elevele, le învăț să fie critice, în sensul bun.

Este omenește să privești un machiaj și să-l critici, să te gândești că poate tu l-ai fi făcut mai bine, însă lucrurile nu trebuie abordate așa. Machiajul este subiectiv și empatic, trebuie chiar să analizăm  “ce a vrut să spună artistul” și condițiile în care s-a lucrat, cu ce produse și așa mai departe. Îmi place să stimulez creativitatea, originalitatea, să încurajez experimentele și să ajut elevii să prindă curaj

 

Au trecut prin mana ta multi elevi care își doresc să devină make-up artiști.Care este cel mai important lucru pe care îl învață la Mirela Vescan Make-up Academy?

Cel mai important lucru: să analizăm cu atenție o fizionomie și să identificm doar elementele frumoase și pe acelea să le evidențiem cu ajutorul machiajului chiar daca uneori scopul scuză mijloacele. Noi învățam toate regulile, tehnice și artistice și la nevoie uităm de ele.

Cea mai frumoasă regulă este că nu există nici o regulă atunci când ne referim un act artistic.

Și mai învață ei să fie campioni și chiar le iese asta, suntem o fabrică de campioni.

 

Care este sursa ta de inspirație? Numeste 5 persoane care te-au inspirat.

Karl Lagerfeld a fost pentru mine o sursă de inspirație, avea o capaciate uriașă de a surprinde mereu cu ceva nou.

Jane Fonda – îmi place să cred că am văzut toate filmele ei și o consider un camelon, reușește să fie mereu altfel.

Vincent van Gogh – a găsit putere de exprimare privind în jur, a simțit esența vieții, a folosit texturile după cum a simțit și fiecare lucrare a lui, ne pune pe gânduri

Freddie Mercury – pur și simplu, pe muzica lui îmi vin idei

Ralph Laurent – a demonstrat că orice vis poate deveni realitate, s-a luptat cu mentalități obosite și a învins, s-a raporat doar la valori reale și a ridicat la nivel de artă, tot ce a atins.

Talentul se moștenește? Spun asta pentru că Ana-Irina, fetița ta, este cel putin la fel de talentată ca si tine. Ai lasat-o sa aleaga sau ai indrumat-o spre arta?

Eu cred că fiecare om se naște cu un talent care trebuie identificat și crescut ca și când ar fi o floare. Ana-Irina are multe talente, de mică a desenat și a pictat foarte frumos și noi am susținut-o în acest sens dar asta este doar o parte din ce știe ea să facă.

Eu o consider pe fiica noastra ca fiind “de elită” pentru că are o gândire analitică, marele ei talent este acela de a învăța, de la limbi străine până la științe exacte.

Este și artistă pentru că are imaginație creativă, mă surprinde în fiecare zi cu ceva nou, frumos, original și greu de făcut. De exemplu acum învață animație, combină arta cu matematica și cu informatica, este un spirit evoluat și un generator de idei proaspete.